vă cunosc și eu numele. • Se îndreaptă spre un băiat mărunțel, cu privirea în pământ, din banca întâi. Îi prinde bărbia și îi ridică uşor capul, apoi îl privește în ochi cu blândeţe. Copilul nu avea nimic încăpățânat în privire, numai un fel de sfială sălbatică. Cu o forţare care părea că i-a sleit glasul, băiatul răspunse încet: - Culiță. - Ei, hai, băiatule! Vezi? Nu te bat, nu te mănânc. Răspunde frumos: cum te cheamă? insistă învățătorul.
Vă mulțumim că ați ales să vizitați site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile disponibile v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de asistență suplimentară, vă rugăm să ne contactați. Revenirea dumneavoastră ne va bucura, iar pentru acces rapid, nu uitați să ne salvați la favorite!